Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décadence, lat. decadentia)
2. corupţie, degradare morală, depravare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. décadent)
1. I. care ține de decadentism; propriu decadentismului, o mișcare literară și artistică de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care a precedat simbolismul.
2. care se găsește în decadență, în declin; în regres.
3. care este indiciul sau rezultatul decadenţei.
4. II. adept al decadentismului.
5. persoană care aparține unei epoci de decadență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclin)
1. coborâre către asfinţit a unui astru.
2. (fig.) decădere (a unei fiinţe, a unui popor, a unei civilizaţii); decadenţă, regres.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déliquescence)
1. proprietate a unor substanţe solide de a fi delicvescente.
2. (fig.) decadenţă, corupţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. secentismo)
1. stilul literar al scriitorilor italieni din secolul al XVII-lea (o perioadă de decadență a literaturii italiene), adesea evaluat negativ pentru emfaza ornamentelor și pentru folosirea foarte frecventă a metaforelor și alegoriilor; manierism, preţiozism.