Dictionar

Rezultate principale (Declama):

Declama

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déclamer, lat. declamare)

1. a rosti cu voce tare un text literar (versuri).

2. a vorbi cu un ton declamator.


Rezultate secundare (Declama):

Declamabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclamable)

1. (despre versuri) care se poate declama.


Declamando

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. declamando)

1. (muz.) declamând.


Declamaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclamation, lat. declamatio)

1. arta de a declama.

2. acţiunea de a rosti expresiv textul dramatic.

3. (peior.) vorbire emfatică.


Declamativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclamatif)

1. declamator.


Declamativism

Parte de vorbire: s.
Origine: (declamativ + -ism)

1. caracter declamativ.


Declamator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclamatoire, lat. declamatorius)

1. care declamă; (peior.; despre stil, ton) pompos, bombastic, emfatic; declamativ.


Declama

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déclamer, lat. declamare)

1. a rosti cu voce tare un text literar (versuri).

2. a vorbi cu un ton declamator.


Declamabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclamable)

1. (despre versuri) care se poate declama.


Declamando

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. declamando)

1. (muz.) declamând.


Declamativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclamatif)

1. declamator.


Declamativism

Parte de vorbire: s.
Origine: (declamativ + -ism)

1. caracter declamativ.


Declamator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclamatoire, lat. declamatorius)

1. care declamă; (peior.; despre stil, ton) pompos, bombastic, emfatic; declamativ.