Rezultate secundare (Declamare):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclamatif)
1. care se raportează la declamare; declamator.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (declamativ + -ism)
1. caracter declamativ (care se referă la declamare, la recitare).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclamatoire, lat. declamatorius)
1. care declamă, care este pompos, emfatic și lipsit de substanță; declamativ.
2. (despre cuvinte, intonație, stil) care seamănă cu declamarea; (înv.) declamatoric, (înv.) declămăcios.
3. (despre cuvinte, intonație, stil) bombastic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (recita)
1. acţiunea de a recita; declamare.
3. executare a unei bucăţi muzicale în genul unui recitativ.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (declama + -ăcios)
1. care seamănă cu declamarea; declamator.
2. (despre cuvinte, intonație, stil) bombastic.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (germ. deklamatorisch)
1. care seamănă cu declamarea; declamator.
2. (despre cuvinte, intonație, stil) bombastic.