Dictionar

decomanda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décommander)

1. a contramanda, a anula (o comandă, o invitație).
 

decomandat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décommandé)

1. (despre camerele unei locuințe) cu intrări separate, care nu comunică între ele; (despre apartamente) cu astfel de camere.
 

semidecomandat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (semi- + decomandat)

1. (despre apartamente) parțial decomandat.