Rezultate principale (Defăimare):
Parte de vorbire: s.
Origine: (defăima)
1. ponegrire, clevetire, calomnie, hulă.
2. (învechit) dispreț, desconsiderare, umilire, batjocură.
Rezultate secundare (Defăimare):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. blasphemia)
1. defăimare, profanare a ceea ce este considerat sfânt; blasfem.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calomnie)
1. afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă care atinge onoarea şi reputaţia cuiva; defăimare.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. diffamateur)
1. (persoană) care defăimează, care comite un act de defăimare; defăimător, difamant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diffamation)
1. acțiunea de a difama și rezultatul ei; defăimare.
2. afirmarea unui fapt care ar putea afecta onoarea sau reputația cuiva.
4. (antonime) apologie, lăudare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (povesti)
1. poveste.
2. relatare a unei povești; povestit.
3. (spc) narațiune literară de dimensiuni relativ reduse și în care structura epică se construiește pe un fond liric.
5. (rar) înfățișare prin imagini; ilustrare.
8. (rar) defăimare.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (huli + -tură)
1. blasfemiere a ceva considerat sfânt; hulire.
2. calomniere; (prin ext.) defăimare.
3. facere de râs, de rușine, de ocară; batjocorire.
4. înjosire a cuiva în ochii altora; hulire.
5. vorbe de ocară; vorbe de rău despre cineva; hulire.