defrișa
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. défricher)
Etimologie: (fr. défricher)
1. a înlătura prin tăiere arborii dintr-o anumită porțiune de pădure; a despăduri.
2. (fig.) a descurca, a lămuri, a limpezi (o problemă); a aborda punctele esențiale, fără a trata fondul.