Defula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. défouler)

1. tr. a da curs liber ideilor şi tendinţelor refulate în subconştient.

2. refl. (fam.) a se lăsa purtat de stări afective; a-şi descărca sufletul.

---

Defulator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (defula + -tor)

1. referitor la defulare.

2. care dă frâu liber instinctelor reprimate.

---

Defulator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (defula + -tor)

1. referitor la defulare.

2. care dă frâu liber instinctelor reprimate.

---