Dictionar

Rezultate secundare (Degrabă):

Aprioric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. apriorisch)

1. bazat pe ipoteză și teorie mai degrabă, decât pe experiment sau dovezi empirice; a priori.

2. (despre cunoștințe) care nu provine din experiență; anterior oricărei experiențe, bazat exclusiv pe rațiune.


Autoasigurare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + asigurare, după rus. самострахование)

1. faptul de a se autoasigura; (rar) autoasigurat.

2. asigurare a propriei persoane sau a maşinii (auto) împotriva calamităţilor naturii şi a accidentelor.

3. situație în care o persoană sau o întreprindere, care este răspunzătoare pentru un anumit risc, nu încheie nicio asigurare de la terți, ci mai degrabă alege suporte riscul de la sine.

4. tehnică de gestionare a riscurilor în care o companie sau o persoană își rezervă un fond de bani pentru a fi folosit pentru a remedia o pierdere neașteptată.


Declarativism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (declarativ + -ism)

1. caracter declarativ.

2. (pedagogie) punct de vedere conform căruia cunoștințele trebuie reprezentate mai degrabă într-o manieră declarativă, și nu procedurală.


Microsociologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. microsociologie)

1. studiu sociologic al microgrupurilor, care se bazează adesea pe observație directă, mai degrabă decât pe date statistice.

2. studiul legăturilor sociale de bază, cunoașterea interacțiunilor sociale și relațiilor dintre grupuri sociale mici (familie, cuplu et cetera).

3. curent pozitivist în sociologia contemporană, care consideră, în spirit idealist-subiectiv, factorul fundamental al vieţii sociale îl constituie relaţiile afective din cadrul unor microgrupuri.

4. (antonim) macrosociologie.


Nepotism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. népotisme)

1. favorizarea unor persoane în conferirea funcțiilor lucrative, ținând mai degrabă cont de relația de înrudire sau prietenie cu aceștia, decât de abilitățile lor; favoritism.

2. tendința unei persoane, care ocupă o poziție înaltă, de a favoriza membrii familiei sale; favoritism.

3. (înv.) autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoţii anumitor papi.


Retranslaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. retranslation)

1. traducere nouă a unui text care a fost deja tradus anterior; retraducere.

2. traducere din nou a unui text în limba din care a fost tradus; retroversiune.

3. traducerea unui text într-o limbă nouă pornind de la o traducere deja făcută, mai degrabă decât pornind de la textul original.