Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dégradant)
1. care degradează; înjositor; degradator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dalmatien)
1. dalmat.
2. (fig.; despre biografia, comportamentul cuiva) pătat de atitudini degradante; (despre oameni) secătură, om de nimic, netrebnic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dégradateur)
1. adj. degradant.
2. s. n. (fot.) hârtie neagră decupată astfel încât să permită obţinerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infamant, it. infamante)
1. care atrage oprobriul, dezaprobarea, dezonoarea; degradant, dezonorant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prostitution, lat. prostitutio)
1. ocupație a femeii care întreține relații sexuale contra unei plăți sau a unor avantaje materiale; (p. ext.) stare în care membrii societății duc o viață sexuală instabilă, schimbându-și partenerii.
3. (fig.) înjosire, folosire degradantă a calităților, a talentului.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț; josnicie, ticăloșie.
5. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.