Rezultate secundare (Demagog):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démagogue)
1. (în Grecia antică) conducător al unei grupări democratice.
2. cel care caută să-şi creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démagogique)
1. de demagog; pătruns de demagogie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démagogie, gr. demagogia)
1. metodă şi atitudine politică de înşelare a maselor prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc. pentru a obţine popularitate; atitudine de demagog.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. clientelismo)
1. tendința unui politician sau a unui partid de a-și mări numărul susținătorilor prin demagogie, favoritisme etc.
2. (Roma Antică) relație care unea un patron cu clientul său.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démagogique)
1. de demagog; pătruns de demagogie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démagogie, gr. demagogia)
1. metodă şi atitudine politică de înşelare a maselor prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc. pentru a obţine popularitate; atitudine de demagog.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. électoralisme)
1. (depreciativ) comportament demagogic, orientare în sens demagogic a politicii unui partid sau guvern în apropierea alegerilor, constând în căutarea obţinerii votului alegătorilor prin toate mijloacele.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. plébicole, lat. plebicola)
1. (cel) care flatează, măguleşte mulţimea; demagog.
2. (persoană) care caută să placă plebei, poporului; demagog.
Parte de vorbire: s.
Origine: (politician + -ism)
1. activitate politică bazată pe practici imorale şi demagogice.