Dictionar

Rezultate secundare (Demagog):

Demagog, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démagogue)

1. (în Grecia antică) conducător al unei grupări democratice.

2. cel care caută să-şi creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc.


Demagogic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démagogique)

1. de demagog; pătruns de demagogie.


Demagogie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démagogie, gr. demagogia)

1. metodă şi atitudine politică de înşelare a maselor prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc. pentru a obţine popularitate; atitudine de demagog.


Clientelism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. clientelismo)

1. tendința unui politician sau a unui partid de a-și mări numărul susținătorilor prin demagogie, favoritisme etc.

2. (Roma Antică) relație care unea un patron cu clientul său.


Demagogic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démagogique)

1. de demagog; pătruns de demagogie.


Demagogie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démagogie, gr. demagogia)

1. metodă şi atitudine politică de înşelare a maselor prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc. pentru a obţine popularitate; atitudine de demagog.


Electoralism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. électoralisme)

1. (depreciativ) comportament demagogic, orientare în sens demagogic a politicii unui partid sau guvern în apropierea alegerilor, constând în căutarea obţinerii votului alegătorilor prin toate mijloacele.


Plebicol, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. plébicole, lat. plebicola)

1. (cel) care flatează, măguleşte mulţimea; demagog.

2. (persoană) care caută placă plebei, poporului; demagog.


Politicianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (politician + -ism)

1. activitate politică bazată pe practici imorale şi demagogice.