Dictionar

Rezultate principale (Demers):

Demers

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. démarche)

1. intervenţie (pe lângă cineva) în vederea obţinerii unui anumit rezultat.

2. manieră de a conduce un raţionament, de a progresa către un scop; metodă.


Rezultate secundare (Demers):

Demersal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démersal)

1. (despre organisme) care trăieşte în zona litorală, venind în contact direct cu fundul apei.

2. (despre ouăle de peşti) care cad pe fundul apei.


Avans

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avance)

1. sumă de bani plătită cu anticipaţie.

2. în ~ = mai înainte de timpul sau distanţa prevăzută.

3. interval de timp, distanţă, spaţiu cu care cineva sau ceva se află înaintea altcuiva.

4. ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului în camera de ardere a unui motor.

5. (pl.) primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înţelegere, pentru înfiriparea unei legături.


Concretism

Parte de vorbire: s.
Origine: (concret + -ism)

1. caracter concret.

2. tendinţă în demersul ideativ şi în comportament de a lega totul la nivelul perceptiv.

3. concepţie potrivit căreia substratul ultim al lumii sunt lucrurile concrete, materiale; reism.


Metatext

Parte de vorbire: s.
Origine: (meta- + text)

1. rezultat al unei analize complexe, aprofundate a textului, prin aplicarea unui demers critic, o ipoteză asupra textului.


Protest

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. protestum, it. protesta)

1. manifestare energică împotriva unor încălcări, a unor acțiuni nedrepte etc.

2. formă a demersului diplomatic prin care un guvern ia atitudine împotriva unor acte săvârșite de guvernul altui stat, pe care le consideră contrare tratatelor sau normelor de drept internațional.

3. act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe.


Submers; scufundat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT submersus; demersus; demersalis

2. FR submergé

3. EN submersed; demersed

4. DE submers; untergetaucht

5. RU поrруженный

6. HU víz alatti; alámerült


Ispitire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ispiti)

1. acțiunea de a ispiti și rezultatul ei.

2. ademenire, tentație, seducere, momire.

3. (înv.) încercare (prin care trece cineva în viață).

4. (înv.) experiență.

5. (înv.) demers, intervenție.