Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crise)
1. manifestare violentă a contradicţiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.).
2. ~ economică = fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populaţiei, ceea ce duce la scăderea producţiei, la falimente, şomaj etc.; ~ energetică = fenomen complex care se manifestă prin insuficienţa resurselor energetice clasice.
3. moment critic, periculos şi decisiv; tulburare.
4. ~ de guvern = interval de timp care se scurge între demisia unui guvern şi formarea unui nou guvern.
6. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea încercare, de depresiune sufletească.
7. fază critică în evoluţia unei boli.
Parte de vorbire: I. vb. intr., II. vb. tr.
Origine: (fr. démissionner)
1. I. a renunța oficial la o funcție, la o sarcină, la o demnitate, a-şi da demisia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démissionnaire)
1. (cel) care îşi dă sau şi-a dat demisia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. résignation, lat. resignatio)
1. faptul de a se resemna, de a renunța la un drept; resignare.
2. atitudinea unei persoane care acceptă, fără a se răzvrăti, un lucru dureros, neplăcut pe care îl consideră inevitabil.
3. (înv.) demisia titularului în favoarea unei anumite persoane (care îndeplinește condițiile necesare pentru postul respectiv).