Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démiurge, lat. demiurgus, gr. demiurgos)
1. (la Platon) denumire dată divinităţii, ca principiu raţional, creator al universului; (p. ext.) principiu creator.
2. conducător al unor cetăţi antice greceşti.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démiurgique)
1. referitor la demiurg, la puterea creatoare a acestuia.
2. care aparține demiurgului; care provine de la demiurg.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démiurgique)
1. referitor la demiurg, la puterea creatoare a acestuia.
2. care aparține demiurgului; care provine de la demiurg.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hégélianisme)
1. doctrina lui Hegel, potrivit căreia principiul fundamental, activ, al lumii îl constituie „spiritul absolut”, o raţiune universală independentă de subiectul uman, pe care o consideră substanţa şi demiurgul realului.