Dictionar

demodat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (v. demoda)

1. demodare, învechire.
 

demodat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. démodé)

1. care nu mai este la modă; învechit, perimat.
 

bricabrac

Parte de vorbire:  s.n. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. bric-à-brac)

1. mulțimea obiectelor de mică valoare și de proveniență variată, prezentate în cea mai mare dezordine; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate; (prin metonimie) magazin de vechituri.
 

desuet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désuet, lat. desuetus)

1. căzut în desuetudine, care nu mai corespunde spiritului vremii; învechit, perimat; demodat.
 

rococo

Parte de vorbire:  adj. inv.  
Etimologie: (fr. rococo)

1. stil ~ (și s. n.) = stil de ornamentație în arhitectură și arta decorativă din sec. XVIII, de origine franceză, care urmează barocului, printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc.
2. (p. ext.) demodat și puțin ridicol.
 

vetust, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vétuste, lat. vetustus)

1. vechi; învechit, perimat, demodat.
 

demodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. demoda)

1. încetare a faptului de a fi la modă.
2. demodat, învechire, ieșire din uz.
 

mucegăit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. mucegăi)

1. acoperit sau pătruns de mucegai; muced.
2. (fig.) învechit, demodat.
3. (prin ext.) plin de igrasie.
4. (var.) (reg.) mucegăiat, (reg.) mucigăit.