Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démultiplexer)
1. (inform.) a separa informaţiile sau căile de transmitere pentru a le orienta spre mai mulţi destinatari.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. démultiplexage)
1. (telecomunicații) acțiune de restabilire a semnalelor originale dintr-un semnal compus obținut prin multiplexare; demultiplexare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (demultiplexa)
1. (telecomunicații) acțiune de restabilire a semnalelor originale dintr-un semnal compus obținut prin multiplexare; demultiplexaj.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. démultiplexeur)
1. (telecomunicații) aparat, program care efectuează demultiplexajul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. démultiplier)
1. a încetini printr-un angrenaj o mişcare de rotaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démultiplicateur)
1. sistem de transmisie care asigură reducerea vitezei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. démultiplexage)
1. (telecomunicații) acțiune de restabilire a semnalelor originale dintr-un semnal compus obținut prin multiplexare; demultiplexare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. démultiplexeur)
1. (telecomunicații) aparat, program care efectuează demultiplexajul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. reconstruction)
1. faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire.
2. (lingv.) refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire, reconstruire.
3. (prin ext.) reconstituire a unei limbi.
4. (fig.) zugrăvirea prin cuvinte a imaginii unui lucru cunoscut, dar petrecut demult; evocare.
5. (var.) (înv.) reconstrucțiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vestige, lat. vestigium)
1. urmă, rămăşiţă a ceva dispărut demult.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vechi + suf. -ime)
1. faptul de a fi vechi, de a exista de multă vreme; însușirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi.
2. numărul de ani pe care cineva i-a prestat într-o slujbă, într-o funcție.
3. vreme de demult, timpuri îndepărtate; antichitate, vechie.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. ad + de + in + illam + horam)
1. cu puțin înainte, nu demult, de curând.
2. (var.) adineaori.