OK
X
denigra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dénigrer, lat. denigrare)
1.
a
ponegri,
a
defăima,
a
discredita.
denigrant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dénigrant)
1.
care
denigrează,
care
atacă
reputația
cuiva;
denigrator.
denigrator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (lat. denigrator, it. denigratore)
1.
(cel)
care
denigrează,
care
are
obiceiul
de
a
denigra.
denigrant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dénigrant)
1.
care
denigrează,
care
atacă
reputația
cuiva;
denigrator.
denigrator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (lat. denigrator, it. denigratore)
1.
(cel)
care
denigrează,
care
are
obiceiul
de
a
denigra.
insinuație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. insinuation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
insinua
și
rezultatul
ei;
insinuare.
2.
indiciu,
aluzie
calomnioasă,
răutăcioasă
sau
de
natură
denigratoare
despre
o
persoană
sau
un
lucru.
3.
manieră
inteligentă
de
a
introduce
cu
blândețe
și
pricepere
ceva;
strecurare,
infiltrare.
vitupera
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. vitupérer, lat. vituperare)
1.
a
defăima,
a
blama,
a
denigra.
hulitor, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (huli + -tor)
1.
(persoană)
care
hulește;
defăimător;
denigrator.
preamări
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (preamări)
1.
a
prezenta
ca
având
proprietăți
deosebite;
a
ridica
în
slavă
pe
cineva
sau
ceva;
a
lăuda,
a
elogia,
a
slăvi,
a
glorifica,
a
preaslăvi.
2.
(antonime)
a
defăima,
a
denigra.