denivelare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (denivela)

1. acțiunea de a se denivela.
2. diferență de nivel.
3. accident de teren într-o suprafață relativ plană.

croșet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crochet)

1. ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornișele și extradosul arcelor gotice.
2. (med.) aspect grafic sau radiologic, o denivelare bruscă.
3. cordon litoral în formă de săgeată curbată.

graden

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gradin, it. gradino)

1. treaptă înaltă la baza unui edificiu.
2. fiecare dintre treptele cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, stadion etc.
3. denivelare de teren provenind din retragerea ghețarilor între o vale confluentă și una principală.

marnaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. marnage)

1. amplitudinea sau denivelarea dintre mareea maximă și cea minimă (flux și reflux).

rejet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rejet)

1. respingere.
2. denivelare produsă de o falie.
3. ingambament.

racordare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (racorda)

1. acțiunea de a racorda și rezultatul ei; stabilire a unui racord; racordaj.
2. locul în care două lucruri se unesc; locul de legătură a două elemente ale unui sistem tehnic; locul unde se leagă două sisteme tehnice.
3. (concret.) porțiune din suprafața unei țevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea între două zone cu secțiuni diferite.
4. scurtă intersecție a două linii de cale ferată.
5. (geodezie) curba de ~ = curbă care permite trecerea, fără denivelare, dintr-un plan în altul.