Dictionar

depista

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dépister)

1. a descopri, a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit.
 

depistaj

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. dépistage)

1. acțiunea de a depista, de a descoperi pe cineva, ceva, după o cercetare meticuloasă și rezultatul ei; depistare.
2. aflare a urmei unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut.
3. (medicină) identificarea persoanelor cu o boală sau cu risc crescut de a avea o boală.
4. (medicină) mulțimea măsurilor profilactice menite să descopere anumite boli sau anumiți pacienți.
 

depistare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (depista)

1. acțiunea de a depista și rezultatul ei; depistaj, depistat.
2. aflare a urmei unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut; cercetare.
 

bacterioscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bactérioscopie)

1. examen al unui preparat microscopic pentru a depista prezența bacteriilor; (concret.) rezultatul acestui examen.
 

-GNOZĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. gnosis „cunoaștere”)

1. „cunoaștere, identificare, depistare”.
 

imunofluorescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. immunofluorescence)

1. diagnostic care permite depistarea antigenilor datorită corpilor fluorescenți.
 

spermocultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. spermoculture)

1. (med.) cultură de spermă practicată în vederea depistării unor microbi și diagnosticarea anumitor infecții, care pot duce sau nu la o problemă de fertilitate masculină.
 

depistaj

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. dépistage)

1. acțiunea de a depista, de a descoperi pe cineva, ceva, după o cercetare meticuloasă și rezultatul ei; depistare.
2. aflare a urmei unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut.
3. (medicină) identificarea persoanelor cu o boală sau cu risc crescut de a avea o boală.
4. (medicină) mulțimea măsurilor profilactice menite să descopere anumite boli sau anumiți pacienți.
 

depistare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (depista)

1. acțiunea de a depista și rezultatul ei; depistaj, depistat.
2. aflare a urmei unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut; cercetare.