Dictionar

deprimant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déprimant)

1. care deprimă; descurajant, demo-ralizant, dezolant.
 

depresiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dépressif)

1. adj. care provoacă depresiune (4); deprimant.
2. care provoacă scăderea tensiunii arteriale.
3. adj., s. m. f. (cel) înclinat spre tristețe, spre descurajare.
 

descurajant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. décourageant)

1. care descurajează; demoralizant, deprimant.
 

dezolant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désolant)

1. care dezolează, întristează; jalnic, deprimant, dezolator.
2. (antonime) îmbucurător, consolant.
 

pesimism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pessimisme)

1. predispoziție de a vedea totul într-o lumină sumbră, deprimantă.
2. concepție filozofică potrivit căreia în lume predomină răul, suferința, absurdul.
 

stupoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stupeur, lat. stupor)

1. stupefacție.
2. stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuțire și la imobilitate completă; stupor.