Dictionar

inoportunitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inopportunité)

1. însușirea de a fi inoportun; lipsă a unei oportunități; neoportunitate.
2. incomodare.
3. deranjare.
4. (anton.) oportunitate.
 

inoportunare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. importuna)

1. incomodare.
2. deranjare.
 

tracasare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tracasa)

1. acțiunea de a tracasa și rezultatul ei; agasare, sâcâire, deranjare.