OK
X
descomponibil, -ă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (cf. it. decomponibile)
1.
care
poate
fi
descompus;
divizibil,
separabil.
2.
(antonime)
indivizibil,
inseparabil,
(înv.)
componibil.
demontabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. démontable)
1.
care
se
poate
demonta,
dezasambla.
2.
(figurat)
(despre
noțiuni
abstracte)
care
este
susceptibil
la
o
descompunere
analitică;
(înv.)
descomponibil.
3.
(antonime)
montabil
(care
poate
fi
montat);
indemontabil
(care
nu
poate
fi
demontat).
componibil, -ă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (cf. it. componibile)
1.
care
se
poate
compune
(combina).
2.
(despre
mobilier)
alcătuit
din
mai
multe
elemente
care
se
pot
îmbina;
modular.
3.
(antonim)
(înv.)
descomponibil.