Dictionar

debusolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déboussolé)

1. descumpănit, dezorientat.
 

dezamparat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. désemparé)

1. (despre nave, avioane) care a suferit avarii; care nu mai poate manevra; (fig.; despre oameni) descumpănit, dezorientat.
 

dezorientat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dezorienta)

1. care nu se poate orienta, nu știe unde se află sau încotro să se îndrepte.
2. (fig.) care nu știe ce hotărâre să ia într-o anumită situație; descumpănit, deconcertat.