Dictionar

Rezultate secundare (Desfiinţare):

Aboliţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abolitionnisme)

1. mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII în S.U.A., care susţinea desfiinţarea sclavajului.

2. curent de opinie care susţine necesitatea abolirii unor relaţii sociale, a unui regim politic, unei pedepse.


Aboliţionist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abolitionniste)

1. I. legat de aboliționism.

2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.

3. II. partizan al aboliționismului.

4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.


Aboliţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abolition, lat. abolitio)

1. abolire, desființare, suprimare.


Comunism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. communisme)

1. formaţiune social-economică în dezvoltarea societăţii, caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producţie şi prin regim totalitar de extremă stânga.

2. ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste a unei false fericiri generale.

3. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiată pe desfiinţarea proprietăţii private şi pe egalitatea socială şi economică.

4. ~ ştiinţific = socialism ştiinţific.


Democrat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. démocrate)

1. I. referitor la democrație; democratic.

2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.

3. care este membru al unui partid care revendică democrația.

4. partid ~ = partid cu orientare democrată.

5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.

6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.

7. ~ţi revoluţionari = ideologi şi militanţi ai revoluţiei burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desfiinţarea iobăgiei şi lichidarea rânduielilor feudale.

8. ~-creştin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creştinismului.

9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.


Revizuire

Parte de vorbire: s.
Origine: (revizui)

1. acţiunea de a revizui; revizie.

2. (jur.) cale de atac introdusă pentru desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, dovedită ca nelegală, în baza unor probe descoperite ulterior.