Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (desfrâna + -ciune)
1. ducere a unui trai imoral; desfrânare, (neobișnuit) desfrânătețe.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (desfrânat + -ește)
Parte de vorbire: s.f. (neobișnuit)
Origine: (desfrânat + -ețe)
1. trai imoral; desfrânare, (învechit) desfrânăciune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (deprava)
1. (om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dévergonder)
1. refl. a se destrăbăla, a se desfrâna.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dévergondage)
1. comportament licențios și libertin; desfrânare, dezmăţ.
2. (prin ext.) îndepărtare de la normele morale și/sau sociale; exces.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dissolu, lat. dissolutus)
1. desfrânat, decăzut, corupt.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. forniquer, lat. fornicari)
1. a face luxură, a se desfrâna.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. fornicateur)
1. individ care se dedică fornicației, plăcerilor cărnii; om desfrânat.
2. (morală) persoană care este vinovată de păcatul fornicației (curviei).