Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déshydrater)
1. tr., refl. a (se) produce o deshidratare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déshydratant)
1. (substanţă) folosită pentru deshidratare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (deshidrata)
1. eliminare a apei dintr-un material sau din moleculele unei substanţe.
2. pierdere anormală a apei din ţesuturile organice prin transpiraţie, vărsături repetate sau scaune diareice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétamide)
1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH3CONH2); amidă a acidului acetic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acroléine)
1. (chimie) aldehidă etilenică, lichid volatil, cu miros neplăcut, prin deshidratarea glicerinei; propenal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amide)
1. compus organic obţinut prin deshidratarea sărurilor amoniacale.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. anhydr/o/-, cf. gr. anhydros)
1. „lipsa apei, deshidratare”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anhydrobiose)
1. stare de deshidratare a unor organisme, animale sau vegetale, în viaţa latentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argilite)
1. rocă din deshidratarea şi recristalizarea argilei.