Dictionar

Deshidrata

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déshydrater)

1. tr., refl. a (se) produce o deshidratare.


Deshidratant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déshydratant)

1. (substanţă) folosită pentru deshidratare.


Deshidratare

Parte de vorbire: s.
Origine: (deshidrata)

1. eliminare a apei dintr-un material sau din moleculele unei substanţe.

2. pierdere anormală a apei din ţesuturile organice prin transpiraţie, vărsături repetate sau scaune diareice.


Acetamidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH3CONH2); amidă a acidului acetic.


Acroleină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acroléine)

1. (chimie) aldehidă etilenică, lichid volatil, cu miros neplăcut, prin deshidratarea glicerinei; propenal.


Amidă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amide)

1. compus organic obţinut prin deshidratarea sărurilor amoniacale.


ANHIDR(O)-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. anhydr/o/-, cf. gr. anhydros)

1. „lipsa apei, deshidratare”.


Anhidrobioză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anhydrobiose)

1. stare de deshidratare a unor organisme, animale sau vegetale, în viaţa latentă.


Argilit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argilite)

1. rocă din deshidratarea şi recristalizarea argilei.