Dictionar

deshidratare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deshidrata)

1. eliminare a apei dintr-un material sau din moleculele unei substanțe.
2. pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, vărsături repetate sau scaune diareice.
 

acetamidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH3CONH2); amidă a acidului acetic.
 

acroleină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acroléine)

1. (chimie) aldehidă etilenică, lichid volatil, cu miros neplăcut, prin deshidratarea glicerinei; propenal.
 

amidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amide)

1. compus organic obținut prin deshidratarea sărurilor amoniacale.
 

ANHIDR(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. anhydr/o/-, cf. gr. anhydros)

1. „lipsa apei, deshidratare”.
 

anhidrobioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anhydrobiose)

1. stare de deshidratare a unor organisme, animale sau vegetale, în viața latentă.
 

argilit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argilite)

1. rocă din deshidratarea și recristalizarea argilei.