OK
X
aprehensiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. appréhension, lat. apprehensio)
1.
teamă
vagă,
nedeslușită,
cauzată
de
presupunerea
posibilității
unui
pericol.
clar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. clarus, fr. clair)
1.
(și
adv.)
limpede,
deslușit,
curat.
2.
transparent;
(despre
aer,
cer)
senin,
luminos.
3.
(despre
sunete,
voci)
care
răsună
distinct.
4.
lămurit,
evident.
clarifica
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (lat. clarificare, fr. clarifier)
1.
a
face
să
devină
sau
a
deveni
(mai)
clar,
(mai)
ușor
de
înțeles;
a
(se)
lămuri,
a
(se)
desluși.
2.
(înv.;
despre
lichide)
a
deveni
clar,
a
se
face
limpede,
a
(se)
curăța.
confuz, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. confus, lat. confusus)
1.
neclar,
imprecis,
nelămurit,
nedeslușit.
2.
(despre
oameni)
încurcat,
tulbure.
dicta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dicter, lat. dictare)
1.
a
pronunța
rar,
deslușit,
o
frază,
un
text
etc.
pentru
a
fi
scris
de
cineva.
2.
a
impune
cu
forța;
a
ordona.
3.
(fig.)
a
îndemna
la
o
acțiune.
distinct, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. distinct, lat. distinctus)
1.
deosebit,
diferit
de
altceva.
2.
(fig.)
clar,
deslușit,
evident.