Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE gespalten; eingeschnitten
5. RU рaсщеплённый; рaсколотый; треснувший
6. HU bevágott, bemetszett; hasadt, hasadásos
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (despica + -ătură)
1. tăietură, crăpătură făcută în lungime.
2. tăietură pe corp, rană; cicatrice.
3. bucată de lemn despicată dintr-un trunchi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bifide, lat. bifidus)
1. despicat în două, care formează două vârfuri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bisulque, lat. bisulcus)
1. (despre animale) cu copitele despicate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. brisure)
1. sfărâmătură a unui aliment.
2. despicătură, crăpătură într-un obiect spart; fragment de obiect spart.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. canestrello)
1. (mar.) inel despicat de metal, de lemn sau de frânghie, pentru a prinde, a dirija un obiect sau o manevră în direcţia cârmei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. clivable)
1. (mineralogie) se spune despre un corp care poate fi clivat, despicat în direcția straturilor sale lamelare; care clivează.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crevasse)
1. despicătură adâncă într-un bloc de gheaţă.
2. plesnitură a pielii.