Dictionar

despotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. despotique)

1. caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic.
2. abuziv, arbitrar.
 

despoticamente

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (fr. despotiquement)

1. într-un mod despotic; în felul despotului; despotește, (înv.) despoticește.
 

despotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. despotisme)

1. guvernare despotică; absolutism, tiranie.
2. (fig.) comportare, atitudine arbitrară; samavolnicie.
 

dictatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dictature, lat. dictatura)

1. (în Roma antică) demnitatea de dictator; timpul cât acesta exercita puterea.
2. formă de guvernare în care puterea supremă aparține unui dictator.
3. conducere a socității exercitată de o clasă socială dominantă.
4. (fig.) putere absolută, fără control; purtare despotică, tiranică.
 

frondă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fronde)

1. mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice.
2. (fig.) opoziție neprincipială, răzvrătire cu caracter persiflant, pornită din motive personale.
3. organ vegetal de forma unei frunze.
4. frunză aeriană a ferigilor care poartă sporangele.
5. (med.) bandaj de pânză destinat a fixa pansamentele bărbiei sau nasului.
 

potentat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. potentat, lat. potentatus)

1. șef de stat care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat.
2. (p. ext.) om puternic, influent.
 

satrap

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. satrape, lat., gr. satrapes)

1. guvernator al unei provincii din vechiul imperiu persan.
2. conducător despotic, crud; tiran; (p. ext.) om cu apucături despotice.
 

satrapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. satrapie, lat. satrapia, gr. satrapeia)

1. provincie, țară guvernată de un satrap.
2. (p. ext.) guvernare despotică.