Dictionar

uşor despicabil; uşor de desprins

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT facile fissibilis
2. FR fissile; qui tend a se fendiller
3. EN tending to split
4. DE leicht einreißend
5. RU леrко нaдорвaющийся; леrко рaзорвaющийся
6. HU könnyen hasadó, széttöredező; könnyen leválasztható, eltávolítható
 

aristocraţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.
 

autotomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autotomie)

1. automutilare a unui animal care se simte în pericol.
2. autoamputare a unei părți a corpului la care recurg unele animale (șopârla, crabii).
3. capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a-i reface unele părți desprinse spontan.
 

avalanşă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avalanche)

1. masă de zăpadă, de pietre etc. desprinsă de pe un povârniş de munte şi care se rostogoleşte către vale.
2. (fig.) mulţime; cantitate mare, potop.
 

babism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. babisme)

1. curent desprins din islamismul şiit, cu caracter antifeudal şi anticolonial.
2. doctrina acestui curent.
 

bernardin 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bernardin)

1. călugăr(iţă) dintr-o congregaţie desprinsă din ordinul benedictinilor.
 

derapaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dérapage)

1. faptul de a derapa și rezultatul acestei acțiuni; derapare.
2. alunecarea automobilului lateral față de direcția de mers.
3. mișcarea unei ancore care este desprinsă sau se desprinde de fund.
4. (figurat) faptul de a se abate de la o normă.
5. (figurat) schimbare neașteptată și necontrolată.