Rezultate principale (Destitui):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. destituer, lat. destituere)
1. a îndepărta (pe cineva) dintr-o funcţie; a demite.
Rezultate secundare (Destitui):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. destituable)
1. care poate fi destituit.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégrader, it. degradare)
3. a destitui pe cineva dintr-o funcţie, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă).
4. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava.
5. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) fertiliza.
Parte de vorbire: I. vb. intr., II. vb. tr.
Origine: (fr. démissionner)
1. I. a renunța oficial la o funcție, la o sarcină, la o demnitate, a-şi da demisia.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. demittere, fr. démettre)
1. a obliga pe cineva să-și părăsească funcția, locul de muncă, sarcina; a destitui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. destituable)
1. care poate fi destituit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inamovible)
1. (despre funcţionari) care nu poate fi destituit, înlocuit sau transferat din funcţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. révoquer, lat. revocare)
1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.)2. a destitui dintr-o funcţie publică, în baza unui drept legal.