Dictionar

Rezultate secundare (Destupa):

Destupător

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (destupa + -ător)

1. ustensilă pentru destuparea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; instrument folosit pentru a deschide sticlele închise de un capac; deschizător.


Debuşona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débouchoner)

1. a desface un buşon; a destupa.


Dezobstrua

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désobstruer)

1. (tehn., med.) a destupa, a desfunda.


Dezobstruant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désobstruant)

1. care dezobstruează; care destupă, desfundă; destupător.

2. (antonime) obstruant, obstructiv, obstructor.


Destupător

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (destupa + -ător)

1. ustensilă pentru destuparea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; instrument folosit pentru a deschide sticlele închise de un capac; deschizător.