Rezultate secundare (Destupa):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (destupa + -ător)
1. ustensilă pentru destuparea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; instrument folosit pentru a deschide sticlele închise de un capac; deschizător.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débouchoner)
1. a desface un buşon; a destupa.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désobstruer)
1. (tehn., med.) a destupa, a desfunda.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désobstruant)
1. care dezobstruează; care destupă, desfundă; destupător.
2. (antonime) obstruant, obstructiv, obstructor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (destupa + -ător)
1. ustensilă pentru destuparea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; instrument folosit pentru a deschide sticlele închise de un capac; deschizător.