Rezultate secundare (Desuet):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désuet, lat. desuetus)
1. căzut în desuetudine, care nu mai corespunde spiritului vremii; învechit, perimat; demodat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désuétude, lat. desuetudo)
1. caracter a ceea ce este învechit, a ceea ce este de modă veche.
2. obicei, practică care nu mai este sau aproape că nu mai este folosită.
3. stare de abandon în care se găsește un lucru.
4. (drept) ieşire din vigoare a unei legi prin neglijarea ei mult timp.
5. (lingv.) se spune despre un cuvânt a cărui utilizare a ieșit din uzul curent și nu este înțeles imediat.
6. (expr.) a cădea în ~ = a ieşi din uz, a se perima; a se demoda.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. antiquaire, germ. Antiquar)
1. negustor de antichităţi, de obiecte (de artă), de cărţi vechi; buchinist.
2. persoană care are un gust pentru obiectele vechi și le colecționează.
3. (desuet) cel care s-a dedicat studiului obiectelor antice; arheolog.
4. (var.) anticariu, anticvar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. breviloquente)
1. concis, în scris sau vorbit; scurt.
2. (var.) (desuet) brevilocent.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. breviloquenza)
1. concizie în vorbire sau în scris; brahilogie.
2. (var.) (desuet) brevilocență.
Parte de vorbire: s.f. (franțuzism)
Origine: (fr. boutade)
1. vorbă de spirit, neprevăzută și adesea aproape de neadevăr; ironie.
2. (desuet) versuri făcute din capriciu.
3. (desuet) dans figurat, mic balet improvizat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. camériste, sp. camerista)
1. (desuet) femeie care se afla în serviciul personal al unei doamne.
2. (hotelărie) angajată responsabilă cu facerea patului și curățenia camerei.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după it. crociato, lat. cruciatus, fr. croisé)
1. cavaler creștin (catolic) occidental care a participat la cruciadele din Evul Mediu (numit așa pentru avea o cruce cusută pe haine); (desuet) crijac.