Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. détachable)
1. care se poate desprinde, detaşa.
2. care se poate separa, izola de ceva, de un alt element, de un întreg.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assus)
1. partea detaşabilă a formularelor dintr-un chitanţier etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cartella)
1. carneţel, fişă (de carton) cu bonuri detaşabile de masă pentru cantină, pentru produse raţionalizate etc.
2. fişă-tip folosită la păstrarea şi prelucrarea codificată a informaţiei la calculatorul electronic.
3. bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se ţese o stofă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (chitanţă + -ier)
1. carnet sau registru cu foi detașabile, pentru întocmirea chitanțelor; carnet de chitanțe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupon)
1. parte a unui titlu de rentă, a unei acţiuni bancare etc. pentru încasarea dividentelor, a dobânzilor la scadenţă.
2. parte detaşabilă a unui bilet care conferă deţinătorului un anumit drept.
3. bucată rămasă dintr-un val de pânză sau de stofă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. module, lat. modulus)
1. (mat.) valoare absolută a unei mărimi reale.
2. număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor componentelor unui număr real.
3. (stat.) variantă a caracteristicii, înregistrată la cele mai multe unități ale unei colectivități statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvență.
4. coeficient care caracterizează o proprietate mecanică oarecare.
5. raportul dintre diametrul primitiv al unei roți dințate și numărul dinților acesteia.
6. ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal și lungimea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate de întindere sau încovoiere.
7. debitul anual al unui curs de apă.
8. parte componentă a unui ansamblu cu funcționalitate proprie.
9. fiecare din părțile detașabile ale unei nave spațiale.
10. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care îndeplinește funcția de etaj sau de celulă într-un aparat, ori într-o instalație electronică.
11. (arhit.) unitate de măsură pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unui edificiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. talon)
1. partidă la unele jocuri de cărți.
2. porțiunea de deasupra călcâiului unui ciorap.
3. marginea tare și îngroșată a unei anvelope, care se introduce în janta roții.
4. parte care rămâne la cotorul unui chitanțier, bonier etc. după ce s-au rupt părțile detașabile.
5. document eliberat călătorilor cu avionul, sau cu vaporul care certifică existența biletului sau permite controlul trecerii lor prin diversele servicii ale (aero)portului.
6. (arhit.) mulură convex-concavă formată din două sferturi de cerc care se racordează.
7. (muz.) piesă montată la capătul de jos al unui arcuș.