Dictionar

deteriorație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. détérioration, lat. deterioratio)

1. acțiunea de a (se) deteriora și rezultatul ei; stricare, uzare; deteriorare.
2. (var.) (înv.) deteriorațiune, (înv.) deteriorățiune.
 

alterabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altérable)

1. care se poate altera ușor; care poate fi alterat, schimbat în rău, deteriorat.
2. (antonime) inalterabil, nealterabil.
 

renovație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rénovation)

1. acțiunea de a renova și rezultatul ei; renovare.
2. procesul de reconstituire sau de îmbunătățire a structurilor sparte, deteriorate sau învechite.
3. înlocuirea pieselor sau elementelor, uzate sau nu, într-o mașină sau echipament industrial, în general pentru îmbunătățirea performanței.
4. (fig.) înnoire, schimbare.
5. (var.) renovațiune.
 

repica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. repiquer)

1. a replanta.
2. a reface un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate.
 

extenuare; epuizare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT exhaustatio
2. FR épuisement; exténuation
3. EN prostration; exhaustio; loss of strength; deterioration
4. DE Kräfteverfall; Eschöpfung; Entkräftung
5. RU обезсиление; истощение; рaспaд сил
6. HU kimerülés, kimerültség; elfogyás, kifogyás
 

jupuit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. jupui)

1. (despre corp ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit.
2. (despre piele) luat, tras de pe corp; descuamat; julit.
3. (despre arbori) curățat de coajă; cojit.
4. (despre lucruri) deteriorat, ros, uzat.
5. (despre pereți, tencuială) coșcovit.
6. (figurat; despre oameni) jefuit.
7. (regional; despre cai) bătrân și slab.
8. (Transilvania) lovit.
9. (var.) jupit, jupoiat, jupoit, jupuiat.
 

vandalizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. vandaliza)

1. (despre opere de artă, edificii publice etc.) distrus sau deteriorat în mod deliberat de persoane ignorante și necivilizate.