Dictionar

detonație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détonation)

1. zgomot produs de o explozie; detunătură.
2. ardere extrem de rapidă a unei substanțe într-un spațiu închis, însoțită de o degajare instantanee de gaze și de un zgomot caracteristic.
 

bum (2)

Parte de vorbire:  interj.  
Etimologie: (formație onomatopeică)

1. cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere.