devia
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. dévier, lat. deviare)
Etimologie: (fr. dévier, lat. deviare)
1. intr., tr. a (se) abate de la direcția dată.
2. intr. (fig.) a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a porni pe un drum greșit.