Rezultate secundare (Devotat):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (devota)
1. plin de devotament, credincios unei cauze, unei persoane; devot (2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ataşa)
3. s. m. cel mai mic în rang între membrii reprezentanţei diplomatice a unui stat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dévot, lat. devotus)
2. devotat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. epikureisch)
1. care aparține epicureismului; care decurge din epicureism; epicurian.
2. conform cu filosofia lui Epicur; epicurian.
3. (prin ext.) devotat plăcerii, dependent de plăcere; epicurian.
4. școala ~ă = școală filosofică inițiată de Epicur, a cărei activitate s-a desfășurat mai multe secole, având ca obiectiv principal atingerea fericirii prin satisfacerea doar a dorinţelor „naturale şi necesare”.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (lat. epicureus)
1. I. care aparține epicureismului; care decurge din epicureism; epicurian.
2. conform cu filosofia lui Epicur; epicurian.
3. (prin ext.) devotat plăcerii, dependent de plăcere; epicurian.
4. II. adept al epicurismului; epicurian.
5. (fam.) om înclinat spre plăceri; epicurian.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fidèle, lat. fidelis)
1. statornic în sentimente; credincios, devotat.
2. exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (lat. salii)
1. (istorie romană) colegiul celor doisprezece preoți salieni (preoți recrutați din familiile patriciene și deosebit de devotați venerării zeului Marte).