Dictionar

dezavantajos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désavantageux)

1. care dezavantajează; nefavorabil, neprielnic.
 

defavoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. défaveur)

1. discreditare, dizgraţie.
2. în ~a (cuiva) = în dezavantajul (cuiva).
 

defavorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. défavorable)

1. în dezavantajul cuiva; nefavorabil.
 

defavoriza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. défavoriser)

1. a nu mai favoriza pe cineva; a lipsi de o favoare; (înv.) a defavora.
2. a priva (pe cineva) de un avantaj material sau moral la care s-ar putea aștepta; a dezavantaja.
3. a afecta funcționarea sau dezvoltarea a ceva.
4. (var.) (înv.) a desfavoriza.
5. (antonim) a favoriza.
 

defect, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. defectus, germ. Defekt)

1. adj. care s-a defectat, s-a stricat.
2. s. n. imperfecţiune, lipsă, cusur.
3. deranjament, dereglare care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat, mecanism etc.
4. dezavantaj, inconvenient.
5. (fiz.) ~ de masă = diferenţa dintre suma particulelor constitutive ale unui atom şi masa reală a acestuia.
 

democratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démocrature)

1. denumire ironică a unei politici care combină avantajele democraţiei cu dezavantajele dictaturii a unui sistem totalitar, intolerant.
 

deserviciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (des- + serviciu)

1. fapt care dezavantajează; contraserviciu (2).