Dictionar

Dezbumba

Parte de vorbire: vb. tr., refl. (reg.)
Origine: (dez- + [îm]bumba)

1. a(-și) descheia o haină încheiată cu nasturi; a(-și) descheia nasturii de la o haină; (reg.) a (se) desbumba.

2. (anton.) a (se) îmbumba.


Dezbumbare

Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (v. dezbumba)

1. descheiere a nasturilor de la o haină.

2. (var.) (înv., reg.) dezbumbire, (înv., reg.) dezbunghire.

3. (anton.) îmbumbare.


Desbumba

Parte de vorbire: vb. tr., refl. (reg.)
Origine: (din des- + [îm]bumba)

1. a(-și) desface nasturii; (reg.) a (se) dezbumba.


îmbumbare

Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (v. îmbumba)

1. coasere a nasturilor; încheiere a unei haine cu nasturi; îmbumbat, îmbumbătură.

2. (anton.) dezbumbare.


îmbumba

Parte de vorbire: vb. tr. (reg.)
Origine: (în- + bumb)

1. a coase nasturi; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte.

2. (fig.) a închide ochii, a muri.

3. (var.) (reg.) a îmbumbia.

4. (anton.) a dezbumba.