Dictionar

defecţiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. défection, lat. defectio)

1. dezertare, părăsire a unui partid, a unei cauze etc.
2. deranjament care împiedică buna funcţionare a unei maşini, a unui aparat etc.
 

dezerţiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désertion)

1. acțiunea de a dezerta și rezultatul ei; dezertare.
2. (despre militari) faptul de a abandona o unitate militară fără permisiune.
3. (fig.) faptul de a abandona un loc, o cauză etc.