Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Desiderat, lat. desideratum)
1. ceea ce e de dorit să se realizeze.
2. dorinţă (formulată oficial), doleanţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désidératif)
1. (lingv.) susceptibil de a exprima ideea de dorinţă, de plăcere; care exprimă dorința; optativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doléance)
1. plângere, dorinţă exprimată printr-o cerere; deziderat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. supinum, fr. supin)
1. mod verbal nepersonal precedat de prepoziţia de sau la, care exprimă acţiunea într-un chip general, abstract, însă ca un deziderat.