Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désintégration)
1. acțiunea de a (se) dezintegra și rezultatul ei; dezintegrare.
2. desfacere în părțile constitutive; desprindere dintr-un ansamblu; distrugere, disoluție venită din interior.
3. (fizică) reacție nucleară spontană sau indusă, care are ca rezultat transformarea unui nucleu atomic în alte nuclee sau particule, cu eliberare de energie sub formă de radiații.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désintégrateur)
1. maşină pentru măcinarea materialelor semidure (ghips, sare) sau fibroase (azbest, coji etc.).
2. aparat mecanic în metalurgie pentru epurarea gazului.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. clast/o/-, -claste, -clastie, -clasie, cf. gr. klastos „spart”)