Rezultate secundare (Dezmăţ):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dévergondage)
1. comportament licențios și libertin; desfrânare, dezmăţ.
2. (prin ext.) îndepărtare de la normele morale și/sau sociale; exces.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dissipation)
1. acțiune prin care un lucru se disipează sau este disipat; disipare.
2. (fizică) pierdere de energie sau căldură.
3. faptul de a cheltui nesăbuit; exces.
4. starea unei persoane care trăiește în mijlocul plăcerilor, care se lasă distras de la munca sa, de la ocupațiile sale; dezmăţ, desfrâu.
5. comportament neadecvat, stare de elev agitat, turbulent, neatent; lipsă de atentie, neliniște; neatenţie.
7. (antonime) atenție, disciplină, economie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. orgie; lat., gr. orgia)
1. (antichitate) sărbătoare dedicată lui Dionysos la greci, sau Bacchus la romani; bacanală.
2. petrecere la care desfrânarea sexuală în grup se adaugă la excesul de mâncare și de băutură; desfrâu, dezmăț.
3. (fam.) consum excesiv de ceva; supraabundenţă, profuziune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. ruffianesco)
1. decăzut; dezmăţat; declasat.