Dictionar

dezonora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déshonorer)

1. tr., refl. a-şi pierde, a face pe cineva să-şi piardă onoarea; a (se) necinsti.
 

dezonorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déshonorant)

1. care dezonorează; necinstit, ruşinos.
 

degrada

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégrader, it. degradare)

1. tr. a înjosi.
2. a strica.
3. a destitui pe cineva dintr-o funcţie, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă).
4. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava.
5. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) fertiliza.
 

descalifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. disqualifier)

1. tr. a declara (pe cineva) nedemn de stimă, de respect; a dezonora.
2. a exclude dintr-o competiţie (sportivă) pentru comportare necorespunzătoare, abateri, încălcarea anumitor reguli etc.
3. refl. a-şi pierde calificarea profesională.
 

infamant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infamant, it. infamante)

1. care atrage oprobriul, dezaprobarea, dezonoarea; degradant, dezonorant.
 

nedemn, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. indigne)

1. care nu este demn; nevrednic.
2. dezonorant.
 

papataci

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. pappataci)

1. febră ~ = boală infecţioasă şi contagioasă produsă de un virus, manifestată prin febră, dureri de cap şi oboseală.
2. (fig.) persoană care tolerează lucruri dezonorante sau insultătoare pentru propriul său interes; om laş, comod.
 

prostitua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prostituer, lat. prostituere)

1. refl. a trăi în desfrâu; a practica prostituţia.
2. tr. a sili să practice prostituţia.
3. tr., refl. (fig.) a (se) dezonora, a (se) înjosi, a (se) necinsti, a (se) pângări.