Dictionar

acid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăți acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol.
 

autodemasca

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + demasca)

1. a se demasca singur, arătându-și adevărata față.
2. (fig.) a-și dezvălui singur caracterul, planurile, conduita, etc.
3. a se face singur cunoscut inamicului; a se trăda.
 

bonomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bonhomie)

1. manieră de a fi și de a acționa care dezvăluie bunătate, simplitate, chiar și în cele mai mărunte lucruri; atitudine, caracter de bonom.
2. (antonime) aroganță, suficiență.
 

criminalistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. criminalistique, /II/, germ. Kriminalislik)

1. adj. referitor la criminalistică.
2. s. f. știință care studiază și propune metodele și mijloacele dezvăluirii crimelor, cu scopul lămuririi și prevenirii lor.
 

critica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. critiquer)

1. a dezvălui greșelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare.
2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greșelile cuiva.
3. (peior.) a vorbi de rău, a bârfi.
 

decelație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décelation)

1. acțiunea de a decela și rezultatul ei; decelare.
2. faptul de a descoperi ceea ce este ascuns; dezvăluire, revelare.
3. distingere a existenței unui fenomen ori proces foarte puțin intens.