Dictionar

decoperta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după it. discopertare)

1. a desface acoperișul unei construcții.
2. a dezveli un zăcământ (la suprafață), îndepărtând rocile sterile.
3. a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare.
 

decopertă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după it. discoperta)

1. acțiunea de a decoperta; decopertare, decopertat.
2. desfacere a acoperișului unei construcții.
3. dezvelire a unui zăcământ (care se exploatează la suprafață).
4. (var.) descopertă.
 

denuda

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. dénuder, lat. denudare)

1. a lăsa nud; a despuia.
2. a scoate învelitoarea, protecția etc. care acoperă un lucru; a dezveli, a descoperi.
3. a îndepărta tegumentele, teaca etc. care acoperă ceva.
4. (fig.) a îndepărta elementele și ornamentele de prisos; (a face) să-și piardă amploarea.
 

denudație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dénudation, lat. denudatio)

1. denudare.
2. acțiunea de dezagregare și transportare a rocilor, cauzată de agenții externi.
3. stare a unui dinte sau a unui os dezvelit.
 

depulpa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. dépulper)

1. a dezveli pulpa unui fruct.
2. (în special) a îndepărta pulpa dentară; a devitaliza.
 

deșosa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déchausser)

1. tr., refl. (despre dinți) a (se) dezveli, a (se) retrage din gingie.
2. (despre plante) a(-și) dezveli rădăcina.