diafonie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. diaphonie)
Etimologie: (fr. diaphonie)
1. trecere a unui semnal de pe o cale de transmisiune pe o altă cale.
2. acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta corespunzătoare acestuia.
3. muzică veche pe două voci.