Dictionar

dialectolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. dialectologue)

1. specialist în dialectologie, disciplină care studiază graiurile și dialectele unei limbi.
 

dialectologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dialectologie)

1. ramură a lingvisticii care studiază dialectele și graiurile unei limbi.
2. ramură a lingvisticii care studiază variația diatopică a limbajului.
 

dialectolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. dialectologue)

1. specialist în dialectologie, disciplină care studiază graiurile și dialectele unei limbi.