Dictionar

Rezultate secundare (Diferenţial):

Diferenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. différentiel)

1. adj. care diferenţiază.

2. care comportă, lucrează cu diferenţe.

3. (mat.) referitor la diferenţe care tind către zero.

4. ecuaţie (şi s. f.) = ecuaţie care conţine o variabilă, funcţia recunoscută şi derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor şi al diferenţialelor; geometrie = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferenţial.

5. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcţii şi creşterea variabilei ei independente.

6. s. n. angrenaj constituit din două roţi dinţate planetare aşezate pe acelaşi ax şi din două roţi satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roţi turaţii diferite la viraje, iar la maşini de lucru pentru a varia în mod deosebit turaţia.


Aloplasmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alloplasme)

1. parte diferenţială a citoplasmei, având anumite funcţii.


Cardanic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cardanico)

1. care voie unui obiect în suspensie să-şi păstreze poziţia orizontală.

2. (despre un sistem de articulaţie) care permite unei piese stea într-o poziţie favorabilă pentru transmiterea mişcării.

3. ax ~ = arbore de transmisie care leagă cutia de viteze a unui motor cu arborele diferenţialului.


Colocaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. collocation, I. engl. colocation)

1. I. plasarea mai multor entități într-o singură locație

2. (log.) poziţie, clasament al unui obiect în raport cu altele.

3. operațiune judiciară constând în stabilirea rangului și importanței drepturilor unui creditor, în concurență cu alții, în repartizarea bunurilor poprite de la un debitor comun; colocare, colocat.

4. (jur.) termenul pe care îl are un creditor pentru plătirea creanțelor.

5. (jur.) sumă de bani pe care o are de primit un creditor.

6. (lingv.) succesiune de cuvinte care apar adesea împreună; grup de cuvinte; sintagmă.

7. (mat.) metodă de calcul utilizată pentru a rezolva ecuații diferențiale și integrale.

8. (var.) colocațiune.


Derivare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deriva)

1. acțiunea de a deriva și rezultatul ei; provenire, coborâre din.

2. acțiunea de a devia de la traiectorie.

3. operațiune constând în devierea unui curs de apă.

4. (elect.) comunicare stabilită între două puncte ale unui circuit prin intermediul unui al doilea conductor.

5. (lingv.) provenire a unui cuvânt din altul; procedeu de formare a cuvintelor prin adăugare de afixe sau prin suprimarea lor.

6. (lingv.) ~ progresivă = derivare bazată pe adăugarea formativelor, a afixelor; afixare.

7. (lingv.) ~ regresivă (sau inversă) = derivare prin suprimarea formativelor, a desinențelor sau a sufixelor.

8. (mat.) operație de calcul diferențial prin care se obține o derivată.

9. (inform.) trecere de la un cuvânt la altul prin aplicarea unei reguli din gramatica formală.

10. (med.) tratament constând în devierea unui focar inflamator spre exterior sau spre organe secundare.

11. (fig.) acțiunea de a deturna o idee, un sentiment de la scopul său inițial.


Diferenţia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. différencier)

1. tr., refl. a (se) deosebi, a (se) distinge între două sau mai multe fiinţe ori lucruri.

2. (mat.) a calcula o diferenţială.


Diferenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. différentiel)

1. adj. care diferenţiază.

2. care comportă, lucrează cu diferenţe.

3. (mat.) referitor la diferenţe care tind către zero.

4. ecuaţie (şi s. f.) = ecuaţie care conţine o variabilă, funcţia recunoscută şi derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor şi al diferenţialelor; geometrie = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferenţial.

5. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcţii şi creşterea variabilei ei independente.

6. s. n. angrenaj constituit din două roţi dinţate planetare aşezate pe acelaşi ax şi din două roţi satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roţi turaţii diferite la viraje, iar la maşini de lucru pentru a varia în mod deosebit turaţia.